Cu sau fără diacritice?

Am avut azi o scurtă discuție cu jumătatea mea mai bună (din engl. my better half)  și, printre altele, am atins și subiectulul blogului. Una din recomandari, și foarte decentă de altfel, a fost să scriu fără diacritice pentru că s-ar putea sa nu apară corect pentru toți cititorii. Cum nu am speranța că o să scriu pentru mase întregi de oameni și nici nu o să mi se umple inboxul de plângeri ca “hei, mai scrie si tu fara ăîșțâ ca noi aici în Brunai nu le avem instalate” am considerat că motivul nu e suficient.

Am vrut și țin neapărat să scriu așa in primul rând să mai scap de limbajul rom-glez care ne bântuie pe toți corporatiștii și, în al doilea rând, să scriu în română pentru români. Îmi este destul de greu ținând cont că în 80% din zi mă conversez numai in engleză (natura jobului), dar mă simt mai bine dupa ce depun grăuntea asta de efort.

Deocamdată o să rămân la diacritice, nici recomandarea “citește și tu blogurile alea cu mii de cititori să vezi cum scriu ăia” nu m-a convins. Promit că nu o să trec în cealaltă extremă de Diacritice Police :).

Bun venit mie!

În primul rând, bun venit vouă!

Îmi face deosebită plăcere să vă fac cunoștință cu al meu cufăr încărcat cu de toate – cu lucruri bune, rele, întâmplări pe care vreau să le țin minte și să le împart cu voi.

Vă rog să fiți blânzi, sunt nouă in ale scrisului. Asta nu însemană că nu sunt deschisă spre orice critici (ar fi de apreciat să fie constructive totuși) sau idei noi de îmbunatațire a conținutului.

Să ne recitim cu bine!