Hello again

M-am hotarat ca incepand de azi sa resuscitez acest blog pe incognito mode asa, oricum nu am nici o vizualizare. In anii care au trecut de la ultima mea postare s-au intamplat multe, am calatorit, am muncit, am vazut multe filme si am mancat mancare buna. A, si cel mai imprtant, am devenit sotie si mama. Am o fetita mica (tot timpul o sa fie mica) de 2 ani si 4 luni despre care presimt ca o sa scriu mult aici. O sa scriu mul pentru ca acum e cea mai importanta parte din viata mea, e am trecut deja prin multe impreuna si s-a dovedit ca asa mica cum e ea are mai multa rabdare, intelepciune si dragoste decat noi.

Asadar wellcome back dear me, la mai multe postari la diferente mai mici de 4 ani (daca se poate).

Advertisements

Cu sau fără diacritice?

Am avut azi o scurtă discuție cu jumătatea mea mai bună (din engl. my better half)  și, printre altele, am atins și subiectulul blogului. Una din recomandari, și foarte decentă de altfel, a fost să scriu fără diacritice pentru că s-ar putea sa nu apară corect pentru toți cititorii. Cum nu am speranța că o să scriu pentru mase întregi de oameni și nici nu o să mi se umple inboxul de plângeri ca “hei, mai scrie si tu fara ăîșțâ ca noi aici în Brunai nu le avem instalate” am considerat că motivul nu e suficient.

Am vrut și țin neapărat să scriu așa in primul rând să mai scap de limbajul rom-glez care ne bântuie pe toți corporatiștii și, în al doilea rând, să scriu în română pentru români. Îmi este destul de greu ținând cont că în 80% din zi mă conversez numai in engleză (natura jobului), dar mă simt mai bine dupa ce depun grăuntea asta de efort.

Deocamdată o să rămân la diacritice, nici recomandarea “citește și tu blogurile alea cu mii de cititori să vezi cum scriu ăia” nu m-a convins. Promit că nu o să trec în cealaltă extremă de Diacritice Police :).